Curentul este frecvent (și greșit) considerat o cauză a infecțiilor perimaxilare.

De câte ori credeți că am auzit un discurs de genul: „m-a tras curentul și m-am umflat”. Vă spun eu: de multe ori! Aproape nimeni nu face nici o legătură cu „dintele acela care a mai durut câte-odată”, … pentru că a trecut. Sau „am luat ceva și a trecut”. Nimeni nu își amintește de când era dintele cariat, sau de când a neglijat să se prezinte la medicul stomatolog.

Adevărul este că nu te umfli la față de la curent.

De ce nu se umflă și ceilalți oameni cu care ai stat în curent? De câte ori ai mai stat în curent și nu te-ai umflat? Răspunsul la acestea și la alte asemenea întrebări arată că nu curentul e de vină.

Întotdeauna există o cauză. Cel mai frecvent, de la nivelul dinților, cu afecțiuni netratate. Sau chiar de la dinți tratați (cât se poate  de) corect. De ce?

Sistemul de canale endodontice

Canalele endodontice

Totul începe de la sistemul de canale cunoscut ca pulpă dentară (sau „nervul” dintelui, cum i se mai spune uneori).

Radiologic, sau cu ochiul liber, se vede câte un canal endodontic mare în fiecare rădăcină dentară. În realitate, există ramificații multiple și un întreg sistem canalicular, vizibil doar cu magnificare optică. Spre vârful rădăcinilor dentare, canalul „unic” se ramifică foarte intens exact ca în schema de mai sus.

Nu degeaba i se spune acestei regiuni „delta apicală”. Precum Delta Dunării, pulpa dentară apicală are foarte multe canale. Practic delta apicală a dintelui este imposibil de sterilizat integral atunci când se infectează. Tehnicile actuale de endodonție reușesc să se apropie de procente foarte înalte de sterilizare (peste 90 – 98%), dar tot mai rămân canalicule apicale inabordabile tratamentului.

Unele dintre canaliculele rămase, sunt sterilizate de organism, altele de substanțele chimice cu care se tratează canalele endodontice. Uneori, bacteriile dispar cu timpul, deoarece nu găsesc în dinții tratați endodontic un mediu propice dezvoltării. ”Curentul” și-a făcut treaba până aici…

Unul dintre altii

Supraviețuitori microscopici

Un mic număr de bacterii rămân în canalicule mici apicale inaccesibile tratamentului. Ele se închistează într-o fază de stază în care așteaptă condiții mai favorabile metabolismului lor și multiplicării. Practic bacteriile sunt înconjurate de mecanismele de apărare ale organismului și nu se dezvoltă. Dintele și pacientul pot astfel să rămână mult timp asimptomatici.

Atunci când condițiile locale se modifică, „linia frontului” dintre microbi și apărarea organismului se schimbă și ea. În cazurile când apărarea locală organismului este prăbușită, chiar și temporar, în zonă, microorganismele se multiplică și dau infecții. Manifestările sunt mai mult sau mai puțin zgomotoase ca simptome. Ele apar atunci când pacientul este după un efort foarte intens, în convalescență după o altă boală, sau chiar după o deshidratare mai semnificativă. Și, să nu uităm vedeta din titlu, curentul.

Supravietuitori microscopici

 

Ce legătură are curentul cu scăderea apărării locale?

Scăderea temperaturii locale în zona expusă curentului, duce la vasoconstricție. Din cauza vasoconstricției fluxul sanguin local este și el redus. Mai puține leucocite și mai puține elemente ale apărării locale vor fi mobilizate în zonă. Astfel, apar condiții favorabile multiplicării bacteriene și declanșării infecției în regiunea osoasă periapicală.

Caria dentară nu se vindecă niciodată spontan. Dacă nu este tratată, ea progresează până la pulpa dentară. Apare inflamația numită pulpită (foarte dureroasă), după care nervul se necrozează (moare) și se transformă în gangrenă pulpară. Gangrena este de obicei nedureroasă, până când un obstacol împiedică evacuarea materialului infectat prin dinte și infecția progresează în osul din jurul rădăcinii.

Infecția numită parodontită apicală poate fi drenată prin dinte, sau prin vestibulul bucal și tratată, sau se va croniciza. Organismul își face un sistem de apărare în jurul inflamației, microbii „se ascund” și se închistează în canalele „deltei apicale” așteptând vremuri mai favorabile multiplicării. În acest timp organismul își organizează apărarea în jurul lor și pot rămâne așa în „stare de asediu” un timp îndelungat.

Durerea dentara

Echilibrul se menține, până când intervine un factor care îl modifică. Scăderea apărării locale în cadrul situațiilor descrise anterior poate fi un asemenea factor. Sau putem da vina din nou pe „prietenul nostru”: curentul.

Mecanismul începe cu vasoconstricție, așa cum am menționat mai sus și continuă cu fazele descrise. Rezultatul este că echilibrul se modifică, bacteriile încep să se multiplice și apare durerea intensă, apoi tumefacția (umflătura…).

Pot trece câteva ore, sau câteva zile de la durere la tumefacție. Depinde cât este omul de răbdător până se prezintă la medic. Depinde de capacitatea de apărare locală a organismului. Depinde de virulența microorganismelor, deseori selectate prin tratamente antibiotice empirice, făcute „după ureche”.

Este mult mai ușor să dăm vina pe „curent” decât să recunoaștem că am neglijat tratamentul stomatologic o vreme. Chiar și așa, e mai bine să previi decât să tratezi, iar când te doare, deja e târziu. Cele mai bune rezultate se obțin prin tratarea din timp a cariilor, înainte de a genera complicații pulpare.

 

Sfatul nostru pentru curent

  1. Tratamentul cât mai precoce al tuturor leziunilor dentare și parodontale
  2. Controale stomatologice de două ori pe an
  3. Tratamentul corect al infecțiilor, odată apărute.
  4. Alimentație adecvată, echilibrată, stil de viață sănătos, pentru îmbunătățirea capacității de apărare a organismului.

… sau feriți-vă de curent! Nu va funcționa. Veți alimenta doar mitul, fiind supărați pe vânt, pentru lipsa tratamentului stomatologic adecvat.

Sfatul nostru

Cum spuneam și cu altă ocazie: probleme mici – soluții minim invazive – rezultate excelente!

Leave a Reply