Dentist sau stomatolog

Pe la mijlocul secolului trecut, în vremurile grele de după cel de-al doilea război mondial, profesia de stomatolog era practicată, cu mijloacele de atunci, de un număr redus de absolvenți ai facultăților. Majoritatea celor care practicau extracții dentare, sau tratamente protetice rudimentare, fără niciun fel de studii, generau uneori complicații extrem de grave.

Ei erau într-un fel similari cu domnul din imaginea următoare, care practică în zilele noastre stomatologia, în același mod, în piața publică din Marakech (nefiind singurul de acest fel). Diferența între ei este doar de aproximativ 40 de ani și de localizare pe globul terestru. Profesorii mei îmi relatau că la începutul anilor ’70, încă mai puteau fi întâlnite asemenea personaje în iarmaroace sau târguri din România.

În anii ’70 ai secolului trecut, sub legea educației din 1968, învățământul stomatologic era împărțit în două categorii. Dentist sau stomatolog era discuția.

Dentistul era un absolvent a 3 sau 4 ani de studii superioare în domeniul stomatologiei. Competențe îi erau limitate în mare parte la terapia cariilor dentare, protetică dentară și extracții.

Dentistul era un cadru medical cu pregătire medie, echivalent în mare parte gradului de felcer, dar pe domeniul stomatologic. Într-un fel, dacă se poate face o paralelă cu politehnica, dentistul era echivalentul unui subinginer. Așa cum subinginerul era un grad intermediar între ingineri și maiștri, sau tehnicieni, dentiștii aveau tot o pregătire medie în domeniul lor. Dentiștii se situau între tehnicianul dentar și medic, având o competență limitată în ambele specialități. Erau veriga necesară în sistemul sanitar de atunci, pentru a crea adresabilitate în medii mai greu accesibile, pentru asistența medicală de stomatologie. Dentiștii constituiau un ajutor substanțial pentru sănătatea orală a societății, mai ales rurale, din acea vreme.

La sfârșitul anilor ’70 ai secolului trecut, forma de învățământ care pregătea dentiști a dispărut. Au rămas doar facultățile de stomatologie, cu rolul de a pregăti medici stomatologi. Unii dintre dentiști au practicat profesia până la pensie, alții au avut (foarte rar) ocazia să se transfere la facultăți de stomatologie și să termine studiile ca medici stomatologi.  Alții (de asemenea rar) și-au completat studiile cu anii de studii echivalenți, pentru a absolvi facultatea de stomatologie, în special după 1989. Majoritatea au ajuns la pensie și nu cred că la ora actuală mai sunt astfel de dentiști în activitate.

În același timp, stomatologii din România au fost din totdeauna medici, absolvenți ai unei facultăți de stomatologie din cadrul unuia din Institutele Medico-farmaceutice consacrate: București, Cluj, Iași, Timișoara, iar după 1970 și Craiova. Ei aveau studii medicale, cu o componentă puternică de pregătire în specialitatea de stomatologie.

Îmi aduc aminte cum profesorii mei spuneau că: „la sfârșitul facultății, tot ce am făcut: a fost să schimb un cabinet, cu alt cabinet”, în sensul că dobândiseră în facultate toate abilitățile necesare desfășurării profesiei de medic stomatolog. La finalul facultății, stomatologul schimba doar locul de muncă, în rest toate activitățile fiind deja intrate în rutină.

Din propria experiență, vă pot spune că am fost în situația de a activa ca medic stomatolog imediat după ieșirea din facultate în 1991. Era un cabinet pe care titularul a avut curajul să mi-l lase complet în grijă, cu dotarea existentă, pacienți, inclusiv asistenta. Complet autonom. La acea vreme nu eram eu foarte conștient că eram supravegheat discret, dar cu atenție, de medicul stomatolog cu experiență. Eram doar preocupat să fac tot ce pot și cât mai bine și mai corect cu putință, așa cum învățasem.

Am avut ocazia de a aplica tot ce am învățat în facultate, în primele 2 luni de activitate. Surprinzător pentru mine, ca medic tânăr, neexperimentat, am avut doar aprecieri laudative, multiple și concrete, din partea pacienților mei de atunci. Aprecierile tehnice și didactice din partea medicului supervizor, am avut ocazia să le prețuiesc și să le utilizez în practică ceva mai târziu.

După 1989, prin 1992-1993, în dorința de a ne apropia cu titulatura de Uniunea Europeană, din dorința de a rezolva problema dentist sau stomatolog, stomatologii au fost transformați în „medici dentiști”. Cu toată reticența dată de posibilitatea de a genera confuzii cu dentiștii din alte vremuri. Situația a continuat așa timp de peste 25 de ani. De curând, s-a revenit la titulatura tradițional românească de medici stomatologi. Aceasta se reflectă și în schimbarea numelui forului reprezentativ, din „Colegiul Medicilor Dentiști” în „Colegiul Medicilor Stomatologi”.

Indiferent că își spun medici dentiști sau medici stomatologi, cei 6 ani de facultate de medicină, plus specializarea în nobila artă de a trata afecțiunile oro-dentare, obligă reprezentanții acestei nobile profesii la îngrijirea la cele mai înalte standarde a pacienților cu aceste afecțiuni.

Progresul stomatologiei și al tehnologiei din ultimele decenii pun în mâna stomatologilor un tot mai mare arsenal terapeutic, de la simplu la complex, spre beneficiul tuturor pacienților noștri. Complexitatea tehnologiilor implicate în stomatologia modernă este spectaculoasă și de neconceput în urmă cu 10-15 ani.

Ritmul dezvoltării și tehnologizării schimbă activ și permanent specialitatea  iar provocările aduse de aceste schimbări radicale și energice fac practic imposibilă stăpânirea de către un singur om a tuturor abilităților necesare. Dacă până nu demult, practicianul, cu două mâini și un cap era piesa centrală în stomatologie, în prezent situația este mult diferită.

Medicul stomatolog modern este obligat să aibă solide cunoștințe de informatică aplicată, statistică și cercetare științifică, să fie un bun comunicator în mediul academic și un excelent comunicator cu pacienții. Digitalizarea proteticii dentare cu tehnici CAD-CAM, imprimare 3D, amprentare prin scanare sunt tehnologii cotidiene, în uzul curent al tot mai multor cabinete. La fel și tratamentele asistate LASER și magnificarea optică cu microscop operator – sunt tot mai răspândite, cu competențele și investițiile aferente. Tehnica dentară s-a schimbat de asemenea, radical, în ultimii 10-15 ani.

Nu în ultimul rând, medicul stomatolog are nevoie să deprindă abilități antreprenoriale și de a conduce o echipă, pentru a face fată solicitărilor insurmontabile de unul singur. Tot mai mulți medici se specializează într-una sau două din ramurile importante ale stomatologiei, unde pot duce detaliile la nivel de performanță. Comunicarea dintre ei pentru armonizarea etapelor de tratament devine vitală. Progresul nu așteaptă, iar dentiștii și stomatologii sunt într-o evoluție accelerată, spre a veni tot mai mult în sprijinul sănătății, confortului și expectanțelor pacienților.

DentOralMax se înscrie în această evoluție ascendentă prin aplicarea tratamentelor celor mai inovative din stomatologie. Îmbinăm tehnicile consacrate, cu rezultate demonstrate și stabile în timp, cu ultimele tendințe în domeniu. Rămânem conectați, chiar și în pandemie, la forumurile naționale și mondiale. Aducem permanent ce e mai bun pentru pacienții noștri. Ne ameliorăm în permanență abilitățile, pentru a fi din ce în ce mai performanți, în folosul pacienților noștri..

Faptul că din această efervescență rezultă servicii stomatologice de o calitate din ce în ce mai ridicată, ne bucură și pe noi ca medici și pe pacienți, ca beneficiari ai unor tratamente de înalt nivel.