S-ar putea să vă surprindă faptul că dinții extrași sunt de fapt victime (aproape) inocente.
Exact ca în filmele polițiste vechi, dinții din infecțiile odontogene sunt… omul nepotrivit la locul nepotrivit și categoric la momentul nepotrivit. Nu numai pentru că durerile de dinți încep de sărbători, de ziua ta sau sâmbătă seara. Chiar dacă în jurul dinților există condiții pentru prezența microorganismelor, ele devin patogene doar în anumite condiții. Infecțiile odontogene apar de obicei în corelație cu o scădere locală sau generală a rezistenței antibacteriene.
Local poate fi vorba de o banală coajă de pâine sau un aliment mai dur, care prin masticație sparge un baraj antimicrobian al organismului în jurul unei infecții periapicale cronice.
General, cauzele imunodepresiei pot fi de la o banală deshidratare, oboseală, sau viroză, până la debutul unei leucemii. Iar microbii, doar atât așteaptă: o breșă în apărarea organismului, pentru a invada și a se multiplica în condiții favorabile lor.
Firește, prevenția cariilor este cea mai bună metodă de a nu ajunge niciodată acolo, dar nu este destul practicată.
Puțină istorie
Când Profesorul Goia a formulat teoria infecției de focar, în urmă cu aproape 100 de ani, se credea că s-a descoperit remediul universal al reumatismului articular acut: extracția dentară. S-a început edentarea în masă a pacienților cu afecțiunile respective, cu convingerea că boala va fi eradicată. Din păcate, rezultatele au fost mult mai reduse decât cele așteptate. Și era și firesc să fie așa, pentru că medicii și-au concentrat „tirul” asupra unui fals inamic: dintele. Adevăratul focar de infecție era de fapt nu dintele, trecător nevinovat prin câmpul bolii de focar ci țesutul inflamator aflat în jurul rădăcinii dentare. În prezent, lucrurile sunt bine cunoscute și începând cu studenții anului 3 ai Facultății de Stomatologie, până la stomatologii și chirurgii experimentați. Toți știu că scopul extracției dentare nu este îndepărtarea dintelui din alveolă, ci asanarea focarului de infecție periradicular. Așa că nu e suficientă bucuria începătorului de a vedea dintele extras integral, în cleștele de extracție. Munca abia aici începe, iar lupta stomatologului nu e cu dintele propriu-zis, ci cu infecția din jurul lui.
Nu e gata…până nu e gata!
Am privilegiul de a îndruma învățăcei în ale chirurgiei orale de mai mult timp: atât studenți, cât și medici rezidenți. În aproape 30 de ani de activitate didactică am observat frecvent că, la început, majoritatea se bucură de cazurile considerate de ei mai simple. Firesc, ei se apropie întâi de extracția unor dinți mobili. După primele 2-3 cazuri abordate corect, se răzgândesc. De ce?
Pentru că paradoxal, în cadrul extracției dentare, nu dintele este scopul intervenției. Importantă este suprimarea cauzei, a focarului de infecție. Iar suprimarea focarului infecțios periradicular înseamnă îndepărtarea minuțioasă a țesutului inflamator. Uneori aceasta poate dura mai mult decât extracția dentară propriu-zisă, pentru a fi corect efectuată.
Când extracția dentară este inevitabilă, trebuie aplicată o tehnică atraumatică, cu păstrarea intactă a structurilor vecine.
Chiuretajul alveolei postextracționale implică atât cunoștințe precise de anatomie a maxilarelor, cât și finețe tactilă și discernământ. Deși banalizat, acest gest chirurgical reprezintă de fapt adevăratul scop, deoarece suprimă factorul cauzal.
Infinita răbdare a pacienților
Pacienții, ca noi toți, sunt în covârșitoarea lor majoritate niște oameni rezonabili. Ei au bun simț și nu se plâng pentru orice. Când cineva semnalează o durere, poate fi crezut, iar posibilitatea de eroare este minimă.
În experiența mea, un număr absolut infim de pacienți simulează durerea, pentru a ajunge la stomatolog. Rareori apare acest fenomen, chiar și la cei privați de libertate. Lumea are lucruri mai bune de făcut decât să își inducă medicii în eroare.
Problema nu e semnalarea durerii, ci faptul că mulți rabdă durerea dentară, din diverse motive, până în faza complicațiilor. Dacă toți pacienții s-ar prezenta la medicul stomatolog la primele dureri dentare, am trata numai carii simple. În felul acesta, viața ar fi mult mai ușoară pentru toată lumea. Complicațiile ar fi un vis urât, care nu se întâmplă niciodată. Așa cum se întâmplă în țările dezvoltate, unde stomatologii nu mai au decât foarte rar cazuri complexe, prin prevenție.
Și mai multă paciență… din partea pacienților
Din păcate, mulți așteaptă, contrar evidenței o ameliorare. Uneori așa interpretează și acalmiile de scurtă durată dintre dureri: „Uite, vezi? Mi-a trecut. Știam eu că nu e mare lucru… ” – dar iar începe. Și se amplifică, până când atinge și depășește pragul de suportabilitate. Abia atunci unii pacienți acționează: fie prin prezentarea la medic, fie prin leacuri băbești.
Apoi, când nu mai suportă, se prezintă foarte curajoși la medicul stomatolog hotărâți să ceară o extracție dentară.
Iar surpriza maximă apare atunci când medicul stomatolog competent… face exact altceva. Medicul știe că nu poate interveni cu o extracție dentară „la cald” cum se spune în jargon. Adică o extracție dentară în plin proces inflamator acut. Ar echivala cu diseminarea infecției, osteită, sau răspândirea infecției la părțile moi perimaxilare. Pe scurt: spitalizare, cu complicații. Iar durerea ar fi rareori influențată de extracție, adică ar continua o vreme, în cel mai bun caz. Deci: discuții, pentru a convinge un pacient cu dureri intense să admită, în sfârșit, tratamentul de care are nevoie.
Și atunci…?
… nu atunci, ci acum!
Nu mai amânați ceea ce trebuia să faceți de mult. Nu așteptați apariția durerilor și instalarea complicațiilor în lanț. Nu așteptați până când caria dentară se transformă în pulpită, gangrenă și parodontită apicală. Nu lăsați un dinte netratat să vă trezească noaptea cu dureri insuportabile. Când durerea trece doar pentru că începe să apară tumefacția, nu este un semn de evoluție favorabilă.
Extracția dentară nu e o soluție. E doar o intervenție barbară, chiar dacă e complet nedureroasă. Are doar rolul de a elimina de pe arcadă un dinte care nu mai poate fi recuperat. Este de fapt o limită a stomatologiei conservative. Nu așteptați să atingeți această limită. Vă asigur că e ușor de evitat. Nu e un secret. E doar igiena orală corectă și tratarea leziunilor dento-parodontale din timp.
Cum știți dacă problemele există, din moment ce nu ați avut încă dureri?
Foarte simplu: programați-vă la DentOralMax pentru o consultație și veți afla cum să rămâneți în continuare fără dureri.