Problemele dentare în primii ani

1.     Caria de biberon – așa cum îi spune și numele, este o consecință a adormitului bebelușului cu biberonul. Lichidele dulci care stagnează pe dințișori favorizează inițierea cariilor dentare și creșterea florei bacteriene patogene locale. Dacă totuși copilul este obișnuit să adoarmă cu biberonul, recomandăm înlocuirea ceaiului îndulcit sau a sucului de fructe cu apă plată în sticluța cu biberon.

2.     Suptul degetului, sau al hainelor, deși este un reflex prin care copilul își creează o stare de confort și își reduce pruritul gingival (mâncărimile) asociat cu erupția dentară, trebuie totuși îndepărtat. Pe lângă problemele de aliniere a dinților oasele maxilare și palatul se modifică, ocluzia (mușcătura) se deschide în timp și vor avea de suferit atât incizia alimentelor, cât și fizionomia.

3.     Deglutiția infantilă – până la vârsta de 2 ani și jumătate deglutiția ar trebui în majoritatea cazurilor să evolueze către modelul adult. Aceasta presupune ca vârful limbii să se sprijine pe palat în momentul în care înghițim, iar dinții frontali să se afle în contact. Acest tip de deglutiție se educă și se învață relativ repede la această vârstă. Dacă se rămâne la deglutiția de tip infantil, limba este împinsă printre dinți, iar ocluzia se deschide în timp, cu toate complicațiile asociate unei conformări defectuoase a arcadelor dentare.

4.     Pierderea dinților temporari poate apărea fie prin complicații ale cariei dentare, datorită traumatismelor, sau din lipsa spațiului necesar pe arcadă (când dinții erupți se ”reinclud” în maxilare). În lipsa dinților temporari, masticația are de suferit, se pierde stimulul de creștere pentru dinții definitivi și creșterea maxilarelor. În aceste situații este necesară prezentarea la medicul stomatolog pentru rezolvarea cauzelor și tratamentul adecvat.