
Sunt ultimii dinți ce erup, între 18 – 24 ani. Ei crează frecvent probleme legate de lipsa spațiului de erupție pe arcadă, sau de faptul că trebuie să străbată un os matur, complet mineralizat până ajung la locul lor în ocluzie.
Pe parcurs pot apărea o serie de probleme mecanice, inflamatorii, sensibilități dureroase marcate, pot determina înghesuirea dinților frontali, pot declanșa infecții perimaxilare, dintre care unele chiar grave. Dacă spațiul necesar erupției lipsește sau este insuficient, molarii de minte nu își vor îndeplini rolul funcțional și mai devreme sau mai târziu vor genera complicații.
De aceea considerăm oportună extracția dinților rămași incluși (odontectomia), dacă nu pot fi recuperați pe arcadă. Recomandarea este de a efectua această intervenție cât mai curând posibil după ce este evident că dinții nu vor mai putea erupe pe arcadă, pentru a evita complicațiile ce pot să apară chiar la vârste foarte înaintate, unde intervenția chirurgicală devine riscantă în prezența unor boli asociate acumulate în timp.