Molarii de minte: când sunt utili și când trebuie extrași?
Cavitatea orală trece prin transformări majore în decursul unei vieți. Erupția dentară începe cu dinții temporari, în jurul vârstei de 6 luni. Dacă nu apar incidente, până la aproximativ 2 ani erup toți dinții temporari. De la 6 la 12 ani erup secvențial toți dinții permanenți cu excepția morarilor de minte. Ultimii dinți care apar pe arcadă, în jurul vârstei de 18 ani sunt molarii de minte. Molarii de minte și-au câștigat numele prin apariția la o vârstă, la care oamenii sunt considerați maturi. Rolul funcțional al molarilor de minte este important: ca unități masticatorii. Când molarii de minte erup corect pe arcadă, ei sunt valoroși pentru funcția lor și trebuie păstrați. Dificultățile de erupție ale acestor dinți sunt cele care duc la imposibilitatea funcționării lor normale. Apariția complicațiilor ne face să renunțăm la ei.
Apariție și evoluție
În evoluția filogenetică a speciei umane, modificarea dimensiunilor maxilarelor și a dinților a fost modelată constant de alimentația din ultimii 10.000 ani. Omul a trecut de la alimente crude cu consistență mecanică ridicată, la alimente preparate, de consistență mult mai moale și tot mai concentrate caloric. Necesitățile de masticație s-au redus. Aparatul dento-maxilar s-a adaptat treptat noilor condiții. Suntem în plin proces evolutiv și dimensiunile maxilarelor scad în continuare. Numărul dinților se reduce și el, dar după un tipar total diferit.
Acolo unde genetica asociază maxilare mai mici de la unul din părinți și dinți de dimensiuni normale, sau mai mari, de la celălalt părinte, spațiul de erupție al dinților devine insuficient. Dizarmonia dento-maxilară se manifestă prin înghesuiri dentare și lipsa spațiului de erupție. Cei mai afectați sunt ultimii dinți ce apar pe arcadă: molarii de minte.
Molarii de minte: dinți funcționali sau sursă de complicații?
Desigur, spațiul este prima condiție necesară erupției. În lipsa lui, molarii de minte nu vor erupe niciodată, ci vor presa molarii secunzi. La acest nivel vor distruge rădăcinile cele mai apropiate (distale) ale molarilor aflați în fața lor (mezial).
De asemenea, molarii vor transmite o presiune foarte mare de-a lungul întregii arcade dentare.
Imaginați-vă o masă lungă, la o petrecere, la care oamenii stau pe o bancă, la masă. Și vine un întârziat. Nu mai are loc, dar vrea neapărat să stea și el la masă. Atunci, îl va „înghesui” pe cel care se află la capătul băncii. Acesta va face la fel cu cel de lângă el, și tot așa, din om în om. Până când cel din mijloc, fiind mai slăbănog, nu se va putea opune presiunii și va sări în sus.
Similar, dinții cei mai puțin rezistenți vor fi cei mai afectați de înghesuirea generată de molarii de minte. Înghesuirile cele mai frecvente prin acest mecanism apar la nivelul incisivilor inferiori.
Probleme datorate înghesuirii molarilor de minte
Aceste probleme apar și la nivelul ocluziei dentare. Dinții nu se mai întâlnesc cu antagoniștii în poziții optime. Apar instabilitatea și disfuncțiile ocluzale, ineficiență masticatorie.
Până aici e doar o problemă de spațiu. În realitate intervin și alți factori care determină rămânerea molarilor de minte intraosos, în incluziune. Toți ceilalți dinți erup înaintea vârstei de 12 ani și străbat oase maxilare de densitate mai redusă, sau se poziționează pe locul ocupat înaintea lor de dinți temporari. Molarii de minte erup la adulții tineri, unde procesele de creștere se încheie și oasele sunt mineralizate, dense.
În perioada de formare a molarilor de minte, mandibula crește semnificativ spre posterior și superior. De aceea rădăcinile molarilor de minte sunt frecvent recurbate distal. Dacă mandibula începe să crească după ce rădăcinile dentare sunt complet formate, dintele poate fi rotat integral. Axul dintelui poate ajunge oblic, sau chiar inversat, astfel erupția devine imposibilă.
Complicații ale molarilor de minte incluși
Alte complicații pot apare din lipsa erupției molarilor de minte pe arcade. Complicații mecanice, inflamatorii, sau tumorale, însoțesc de obicei patologia rămânerii intraosoase a molarilor de minte: incluziunea dentară.
Mai devreme, sau mai târziu, dinții incluși dau complicații. Am avut pacienți de vârste înaintate la care a apărut „al treilea rând de dinți”. De fapt, după pierderea dinților definitivi, prin atrofia maxilarelor, molarii de minte incluși au „erupt”. În cazurile amintite apariția unui cuspid dentar la suprafață, în cavitatea orală, a determinat infecții pericoronare în jurul dintelui inclus. Sacul folicular este un mediu de cultură bacteriană formidabil. Mai ales când nu poate fi igienizat corespunzător și apare retenția de resturi alimentare. Infecțiile pericoronare au rămas uneori localizate, alteori au evoluat în loja submandibulară și spațiile adiacente. Gravitatea este progresivă, cu cât se așteaptă mai mult.
În alte cazuri, chisturi gigant au evoluat din sacul pericoronar al molarilor de minte. Rezolvarea lor a însemnat intervenții chirurgicale ample, reconstrucții osoase complexe, dinți care au necesitat extracții.
Momentul optim pentru extracția molarilor de minte nerecuperabili
Am găsit pe o radiografie panoramică molari de minte incluși. Aveam nevoie de examenul radiologic pentru un tratament stomatologic și am descoperit accidental incluziunile. Nu există la acest moment nici o simptomatologie. Am putea chiar să-i lăsăm pe loc toată viața…
Din păcate, nu chiar. E posibil să nu apară absolut nici o complicație timp de zeci de eni. În evoluția organismului, dacă nu generează presiune asupra molarului doi și înghesuire, nici nu vom ști că e acolo, multă vreme.
Dar, vine etapa când osul de deasupra dintelui inclus se atrofiază și dintele apare la suprafață. Uneori comunicarea sacului pericoronar cu cavitatea orală este minimă, dar tot apar supurații. Și atunci dintele trebuie(!) extras.
Dar în loc să se întâmple această intervenție la un pacient tânăr, în plină stare de sănătate, fără inflamații acute, ne aflăm de obicei în cu totul alt scenariu. La această vârstă, pacienții au deja o bogată patologie asociată. Pe lângă infecția (severă) generată de molarul de minte inclus, mai au o cardiopatie, o boală de rinichi, diabet zaharat, o boală hematologică, sau alte afecțiuni cronice. În general oamenii „colecționează” mai multe boli în decursul unei vieți. Și în acel moment, o „banală extracție dentară” le pune viața în pericol.
De aceea, momentul rezolvării incluziunii molarilor de minte trebuie ales cu înțelepciune. Este bine să fie atunci, când organismul poate face față intervenției, fără a simți efortul.
Concluzii
- Molarii de minte sunt dinți valoroși atunci când erup în poziție corectă și au rol funcțional pe arcadele dentare
- Molarii de minte în malpoziție, sau care rămân incluși intraosos sunt generatori de complicații
- Este mult mai înțelept să se renunțe la molarii de minte, atunci când e clar că nu vor ajunge în poziție corectă pe arcadele dentare
- Amânarea momentului extracției dinților nerecuperabili până la vârste mai avansate nu face decât să complice lucrurile.
- Experiența operatorului, care efectuează intervenția, poate reduce la minimum disconfortul operator și postoperator.
